orfism - doctrina religioasa din Hellada apartinand, dupa traditie, poetului mitic Orpheus si discipolilor sai: Musaios, Linos, Olympos, si constand dintr-un cod moral riguros, o viziune spiritualista asupra existentei considerate ciclu metempsihotic si o succesiune mitologica inversata a etapelor cosmogonice; ca forma religioasa, orfismul s-a constituit la Atena sub Pisistrates (secolul al VI-lea i.Hr.); grupul de continuatori, numiti orfici (orjikoi), animati de poetul Onomatokritos, erau adeptii doctrinei despre raportul intre suflet si trup ca intre particula divina si inchisoarea ei carnala, ca si despre purificarea inevitabila a sufletului printr-un sir de reincarnari; orficii credeau in metempsihoza ca intr-un act purificator stadial si limitat, afara de neinitiati, pentru care ciclul reincarnarilor e infinit; dintre orfici, dupa Orpheus, cel mai cunoscut e Musaios, poet hieratic legendar, autor presupus al unei Theogonia si al mai multor poeme oraculare; poetului epic Onomatokritos (secolul al VI-lea i.Hr.) i se atribuia adunarea intr-un corpus a tuturor poemelor orfice; asa cum il putem cunoaste din surse indirecte, orfismul are structura unei teologii mitologice aparte, cu toate elementele indispensabile: o teogonie; promisiunea mantuirii (prin ascetismul ponderat, constand in refuzul de a folosi tot ce e de origine animala, adica a evita distrugerea de viata – hrana animala, haine de lana, si prin purificare); cadrul initiatic (initierea fiind, mai ales, invatarea regulilor de comportare pe drumul postum spre sediul zeilor, adica refacerea rutei parcurse de Orpheus si cunoasterea cuvintelor ce vor trebui rostite dincolo); dupa informatia data de Platon, orficii considerau sufletul un principiu al binelui, o particula divina, iar trupul – o inchisoare a sufletului, si credeau ca dupa moarte sufletul isi continua existenta si este obligat sa suporte mai multe modificari si metamorfoze, spre a se purifica de infestarea pricinuita de trup; in conceptia orfismului, reincarnarea (asa cum aflam din surse tarzii - Pindar, Platon etc.) este o metempsihoza in forma unei triple incercari a sufletului in viata corporala; examinand elementele doctrinei, unii cercetatori moderni afirma ca in orfism se regasesc elemente care vor fi preluate mai tarziu de gnosticism.