evanghelii apocrife - numeroase (cca. 30) si cu texte fluctuante; sunt atribuite, în general, Apostolilor lui Christos sau altor apropiaţi ai Săi, dar, de fapt, sunt opera unor medii mai mult sau mai puţin eretice, de multe ori gnostice; printre cele pomenite mai des: o Evanghelie ebraica, alta egipteana, citata de Clement Alexandrinul, Evanghelia lui Petru, amintita de Eusebius, A doua Evanghelie a lui Marcu, Protoevanghelia lui Iacob (secolul al II-lea) povestind viata Fecioarei Maria si copilaria lui Isus, Evanghelia lui Bartolomeu, opera a gnosticilor egipteni din secolul al III-lea, continand cuvintele atribuite lui Isus Christos dupa inviere; altele (Evangheliile lui Filip, Barnaba, Andrei etc.) sunt carti populare anonime, reluand fabulos biografiile mitice din textele canonice; de pilda, Evanghelia lui Filip (secolul al II-lea) contine o cosmogonie influentata de dualismul gnostic, in care aparitia lumii materiale e privita ca o eroare: “Caci acela care a facut-o nazuia s-o faca astfel incat ea sa fie nestricata si vesnica. Dar el a gresit si nu si-a ajuns tinta”; Evanghelia lui Petru a circulat mai ales in provinciile rasaritene, fiind citata de Origenes si Iustinus si criticata de episcopul Serapion din Antiohia (citat de Eusebius) cam in anul 200, ca fiind compusa nu de Petru, ci de un grup de eretici; dintr-un fragment (descoperit in Egipt, la Ahmim, in 1892) se deduce clar cauza, Isus Christos aparand in acel text mult mai putin ca persoana divina; aici, Isus e judecat nu de Pontius Pilatus, ci de regele Irod, dar in timpul supliciilor “el tacea ca si cum nu ar fi simtit nici un fel de suferinta”, pentru ca, in cele din urma, sa exclame: “Puterea mea, puterea mea, de ce m-ai parasit ?” (fata de versiunea canonica: Eli, eli, lama sabakhtani? “Dumnezeul meu, dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”); cea mai interesanta in contextul mitologiei crestine e insa Evanghelia lui Toma (prima jumatate a secolului al II-lea); descoperit in 1946 la Nag-Hamadi (Egiptul de sus, aproape de Luxor), textul ei in facsimil a fost pus la dispozitia cercetatorilor, in 1947, de UNESCO si de Departamentul de Antichitati din Cairo, apoi a fost tradus si publicat de Philippe de Suarez (L’Evangile selon Thomas, Ed. Metanoia, Marsanne, Drome, 1975); dupa Suarez, “Christos din Evangheliile canonice cheama la credinta, iar Isus al lui Toma cheama la cunoastere”; Evanghelia lui Toma, considerata de majoritatea cercetatorilor de origine gnostica, e compusa din cca. 100 de rostiri intelepte (logia), regasite partial in Evangheliile canonice, in Faptele Apostolilor si in unele Epistole; textul cu 114 rostiri fiind o copie a unei traduceri copte, exista presupunerea ca scrierea ar fi anterioara (dupa specialistii americani nu mai veche decat textele canonice) secolului al II-lea; cateva rostiri pot clarifica motivul invinuirii de erezie: “Isus le-a spus ucenicilor sai: Asemuiti-ma, spuneti-mi cu cine seman. Simon Petru i-a grait: Tu semeni cu un filosof intelept. Toma i-a grait: Doamne, gura mea nu va incuviinta sa rosteasca vreodata cu cine semeni. Zise Isus: Eu sunt Domnul tau, caci tu ai baut si te-ai imbatat din izvorul in clocot pe care chiar eu l-am masurat! Si l-a luat El cu sine; si el s-a retras si i-a grait trei cuvinte. Iar Toma intorcandu-se la tovarasii sai, acestia l-au intrebat: Ce ti-a spus tie Isus? Toma le-a raspuns: De va voi spune un singur cuvant din cele ce mi le-a rostit, veti lua pietre si le veti arunca in mine; si atunci un foc va iesi din pietre si va va arde pe voi” (13); “Eu va voi da voua ceea ce ochiul nu a vazut si ceea ce urechea nu a auzit, si ceea ce mana nu a atins si ceea ce nu a ajuns la inima omului” (17); “A grait Isus: Fiti trecatori” (42); “Isus a zis: Eu sunt lumina care este asupra tuturora. Eu sunt Totul. Totul a purces din mine si Totul la mine s-a intors. Despicati un copac: eu sunt acolo; ridicati piatra si acolo ma veti gasi!” (77); “Cand faci din doi Unul, ajungi Fiul Omului si daca rostesti: departeaza-te, munte! el se va departa” (106); Evanghelia lui Toma pare, de fapt, o grefa gnostica pe fragmentele unor mituri arhaice dintr-o arie mai larga (intre India si Egipt), in care se pot distinge deopotriva si rezonante mai vagi din textele hermeneutice; presupusa ei autenticitate crestina nu e decat autonomia fata de corpul evanghelic (canonic si apocrif).